Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți

Proiectul Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți a fost demarat în iulie 2014 de către asociația Mișcarea pentru Acțiune și Inițiativă Europeană, cu sprijinul Admnistrației Fondului Cultural Național, pentru valorizarea patrimoniului cultural.

Ideea esențială a fost realizarea unui inventar al construcțiilor tradiționale din Geoparcul Platoul Mehedinți, care să aducă în atenția publicului larg valoarea identitară a acestora, dar și să atragă atenția asupra fenomenului de degradare instalat. Bazat pe o cercetare de teren în comunele Isverna, Balta și Ponoarele, propuneri de restaurare și măsuri de păstrare a specificului local, proiectul s-a materializat prin o expoziție de fotografii, un album de prezentare, un ghid de recomandări și site-ul www.arhitectura-gpmh.ro.

poza-art-13-01-2015

Geoparcul Platoul Mehedinți este un mediu natural unic cu o topografie, clima, flora și fauna foarte generoase. Așezările rurale dezvoltate în acest spațiu reflectă evoluția socială și istorică a Geoparcului. În aceste sate natura este mereu prezentă, atât ca peisaj, cât și ca resursă în construire.

Cercetarea în comunele Balta, Isverna și Ponoarele a scos la iveală imagini incredibile: locuințe tradiționale, simboluri populare ce împodobesc prispele și porțile caselor, biserici din secolul XVIII, mărturie a valorilor spirituale ale acestei zone.

Frumusețea satele din Geoparcul Platoul Mehedinți nu se bazează doar pe patrimoniul construit, ci pe un mod de viața care continuă să supraviețuiască în ciuda vicisitudinilor. Arhitectura laică și religioasă întâlnită în acest spațiu geografic sta mărturie identității și tenacității locuitorilor.

Fără a fi impunătoare prin dimensiune, bisericile din comunele Isverna, Balta și Ponoarele surprind prin picturile din pridvor și prin stâlpii sculptați. În interior, elementele din lemn – altarul, ușile împărătești, mobilierul – sunt executate de meșterii mehedințeni. Bisericile de lemn –  “Sfântul Nicolae” din Ponoarele (din 1766), „Sfinții Voievozi” din Isverna (1783, refăcută în 1823, pictată 1867, 1892), “Sfântul Nicolae” din Seliștea (1763, refăcută 1820, pictată în 1870),  “Sfântul Ștefandin Gornovița (din 1796-1799, refăcută în secolul XIX), “Sfinții Arhangheli” din Sfodea (1853-1854) ș.a – au o valoare spirituală de necontestat.    

Casa de lemn Maria Sitaru (1910) din Balta, casa de lemn Elena Gruiescu (1918) din Godeanu, casa Niţă Popescu(1900) din Prejna, casa Elisabeta Negoiţescu  (secolul XIX) din Turbata, Casa Domnica și Maria Dracea (secolul XIX) sunt doar câteva din locuițele din Geoparcul Platoul Mehedinți, ce au fost declarate monumente istorice, datorită valorii lor istorice și arhitecturale.  

Modul în care sătenii din Balta, Isverna și Ponoarele se raportează la casele lor oscilează între tradiției și modernitate. Pentru unii, casa familiei devine liantul dintre generații, având datoria să o păstrează așa cum au primit-o moștenire. Alți săteni încearcă să își adapteze căminul la nevoile actuale, chiar dacă asta înseamnă modificarea specificului local.

Societatea evolueză și odată cu ea satul românesc, de aceea este importantă găsirea unui echilibru între vechi și nou, conștientizarea importanței tradiției, dar și necesitatea dezvoltării durabile armonioase.

Dincolo de capitalul sau nostalgic, prin prezentarea celor mai valoroase obiective locale, prin abordarea critică a peisajului arhitectural și prin promovarea specificului local, proiectul Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți reprezintă un prim pas în recuperarea patrimoniului cultural rural.

Bianca-Maria BĂLȘAN