Bisericile de lemn din GPMh

Fără a fi impunătoare prin dimensiune, bisericile din Geoparcul Platoul Mehedinți surprind prin picturile din pridvor și prin stâlpii sculptați. În interior, elementele din lemn – altarul, ușile împărătești, mobilierul – sunt executate de meșterii mehedințeni. Bisericile de lemn au o valoare spirituală de necontestat și stau mărturie patrimoniului cultural – spiritual din zonă.   

1. Biserica “Sf. Nicolae” din satul Ponoarele, comuna Ponoarele

Bisericuța de sub Stei, cu un hram dublu – „Sfântul Mucenic Pantelimon” și „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost construită în secolul al XVIII-lea din bârne de lemn și restaurată în perioada 2019 – 2022. Înainte de restaurare, bisericuța avea pe tocul de la intrare o inscripție „luna lui aprilie, 22 leat 7274”, ceea ce ar însemna că anul construcției este 1763.

Legendele păstrate în zonă leagă bisericuța de Sfântul Nicodim care, în jurul anului 1370, căuta locul cu o cascadă care i s-a arătat în vis pentru a construi o mănăstire. Se spune că oamenii erau speriați de posibilitatea pierderii pământului, așa că l-au alungat pe Sfântul Nicodim, care a plecat mai departe, ridicând mănăstirea de la Tismana. Încercările prin care a trecut biserica de sub Stei de-a lungul istoriei, fiind refăcută din temelii de mai multe ori după ce a fost incendiată sau distrusă, sunt puse pe seama blestemelor Sfântului Nicodim.

2. Biserica “Sf. Treime” din satul Gărdăneasa, comuna Ponoarele

3. Biserica “Sf. Îngeri” din satul Proitești, comuna Ponoarele

4. Biserica “Sf. Nicolae” din satul Drăghești, comana Isverna

5. Biserica “Sf. Voievozi” din satul Drăghești, comana Isverna

6. Biserica “Sf. Voievozi”, sat Seliștea, comuna Isverna

7. Ansamblu bisericii “Sf. Gheorghe”, sat Turtuba, comuna Isverna

8. Ansamblu bisericii “Sf. Nicolae”, sat Costești, comuna Balta

Biserică de lemn “Sfântul Nicolae” este monument de importanță națională, fiind o construcție de mici dimensiuni, pe plan rectangular, fără turlă.

Catagrafia bisericilor de la 1845, notează ca an de întemeiere 1841, pe când în Anuarul 1900 este menționat anul 1788. După documentele cunoscute la 1835 se reface biserica arsă în 1805 în conflictul dintre ruși și turci. Biserica se pare că a fost ridicată între 1785 – 1789 de căminarul Hagi Opran. Din vechea biserică (tradiția spune că a ars din temelii și au rămas numai icoanele) se mai păstrează câteva icoane care au inscripționate pe verso donatorii, din care aflăm numele unor familii vechi de pe acele meleaguri cu grijă și pentru biserica satului: Basaraba (Ion, Pârvu), Enășescu (Ianasi, Ianu, Gheorghe), Dumitrașcu, Armașu. Lăcașul reprezintă ca element de arhaitate nezugrăvirea pereților. Pridvorul deschis este susținut de stâlpi cu decor incizat ca și grinda care îi leagă. Bârnele sunt îmbinate în <cap de cal> și s-au folosit numai cuie de lemn acoperite cu mortar. Ușa de acces este masivă și este decorată cu motivul frânghiei răsucite. Abisida altarului este pentagonală și retrasă față de restul construcției. Se păstrează icoane cu inscripții în chirilică, una purtând anul 1835. Pe suportul unei cruci argintate sunt trei inscripții cu hramul bisericii și anul 1857